”Încă de când eram studentă și făceam proiectele pentru școală, aveam mult mai multă bucurie atunci când puteam să mă apropii de un context în care vechiul să se îmbine cu noul. Mi-am păstrat până astăzi această atitudine, mi-am dezvoltat-o și în continuare exersez cu multă bucurie această rețetă. Din experiența acumulată am constatat că în momentul în care îi povesteam unui client ceea ce vreau să fac din spațiul pe care mi l-a pus la dispoziție, acesta nu era întotdeauna convins sau înțelegea ceea ce îi propuneam. Clientul circumspect la început dar cu deschiderea necesară, ajungea în final să fie încântat de rezultat. Pe mine mă bucură faptul că am reușit să îl atrag în ceea ce se numește creația de design de interior și nu ne rezumăm la o simplă mobilare de catalog așa cum poate clientul era tentat la început. Designul interior adaugă elemente și obiecte, introduce noi materiale, culori și forme, distribuie lumină și poate cre​ea  „atmosferă”​,  sugerează semnificații de care arhitectura goală nu este capabilă. În final, pe amândoi ne încerca o mare satisfacție. Pentru mine satisfacția este și mai mare pentru că țelul nostru, al arhitecților, este de a îmbunătăți calitatea vieții. Da, caut această îmbinare între vechi și nou, cred că mi-am creat aproape o dependență, că oriunde ajung în țară sau în străinătate să vizitez târguri de antichități, caut obiecte inedite, nu neapărat pe cele din vitrină ci mai curând acele obiecte părăsite într-un colț cărora să le dau o viață nouă. Un ulcior de lut prăfuit poate avea o strălucire extraordinară alături de sau într-o biblioteca MDF Italia sau alături de un fotoliu EDRA. Caut o lampa descompusă sau alte obiecte de mobilier cărora, adăugându-le o textură nouă, o culoare nouă reușesc să le dau o viață nouă. Îmi place să îmi antrenez spiritul alături de tendințele din modă, din bibliotecile de materiale (cum ar fi Material ConneXion, Materio) sau din târgurile de la Milano, Paris sau Cologne. Acest antrenament făcut în prezența disciplinelor conexe cum ar fi design-ul vestimentar, fotografia de artă sau muzică alternativă mă ajută să nu rămân blocată în exercițiul tehnic al design-ului de interior. Deci cam această ar fi  rețea mea, bineînțeles prin fiecare proiect în parte propun o altă experiență spațială. Este că o joacă, o poveste (umorul  este o altă armă) care se țese din fiecare element iar în final statul pe șantier îmi aduce și alte soluții pe loc, complet altele decât cele inițiale, din proiect, dar care îmbunătățesc mult detaliul, la aceasta contribuind de exemplu o anumită lumina care cade într-un fel anume.”